Serviciul Militar în România: când a fost introdus în țara noastră, când a fost obligatoriu, dar și alte date relevate și oficiale legate de acest subiect de care tot mai mulți oameni se arată interesați. În următoarele rânduri, veți descoperi date, legi și informații legate de apartenența în Armată și modul în care țara trebuia să fie apărată.

Aspectele legate de Serviciul Militar în România vor fi menționate cronologic, în acest articol, iar informațiilor sunt culese din surse care tratează mediul militar, dar și pe cel legal. Astfel, vă invităm să aflați detalii neștiute (probabil) despre modul în care a luat naștere acest serviciu, în țara noastră, dar și cum se desfășurau recrutările la momentul inițial. Datele expuse cronologic fac parte din epoca modernă.

Când a apărut Servicul Militar în România?

Pe timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza lua naștere Statul Major General, în noiembrie 1859, prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83. În anul 1910, avea să vadă lumina zilei aviația militară română, odată ce societatea civilă a colaborat, atunci, cu Ministerul de Război.  La data de 17 iunie 1910, avea să fie ridicat de la sol primul avion militar de concepție, baza aeronavei fiind proiectată în întergime de Aurel Vlaicu, inginer aviator. Apoi, un alt aspect la fel de important avea să aibă loc, după Unirea Principatelor Românie, din 1859.

Încă din secolul al XIX-lea, a fost luată în considerare unirea flotelor din Muntenia și Moldova și alcătuirea structurii navale unitare care a purtat numele de Corpul Flotilei, ce avea în componență 6 șalupe – canoniere, potrivit informațiilor apărute în Navy.ro, site-ul Forțelor Navale Române. Aceste șalupe – canoniere aveau să fie dispuse în șase baze diferite. Au fost regăsite în porturile Chilia, Ismail, Galaţi, Brăila, Giurgiu şi Calafat.

Recrutarea persoanelor în armată avea loc prin „intrări de voie”, dar și prin „chemări în slujbă”, atunci când necesita completarea efectivelor, după 1830. Desigur, existau reguli și în funcție de regiuni. De exemplu, în Muntenia, existau „intrări de voie” în armată, dar candidații trebuiau să îndeplinească o limită de vârstă, și anume să aibă între 20 și 30 de ani. Pe de altă parte, în cazul „chemărilor în slujbă”, tinerii de 20 de aveau datoria de a intra în „milițiile pământene”, arată presamil.ro, Agenția Media a Armatei.

Însă, încă din acea vreme, nu toate persoanele aveau dreptul de a se alătura serviciului militar. Accesul celor numiți „nemernici”, puși sub „învinovățire” sau ai celor „fără căpătâi” era interzis – aspect valabil în cazul cetățenilor în numele cărora justiția se pronunțase. Altfel, existau și cazuri în care nu toți doreau să fie chemați să se alăture oștii, putând fi înlocuiți.

Cum se făcea recrutarea în Armată, atunci?

Totuși, legea de atunci arăta că dacă persoana care avea calitatea de „înlocuitor” dezerta, atunci cel înlocuit avea să fie judecat pentru acest fapt.  Un alt aspect la fel de interesant era legat de perioada stagiului militar și de împlinirea celor 3 termene. Dacă, de exemplu, soldatul împlinea cele 3 termene (18 ani), părinții, soția și copilul erau scutiți, pe viață, de dări. După ce stagiul expira, calul și îmbrăcămintea deveneau bunuri de drept ale soldatului. Serviciul avea o durată de 6 ani.

Spre deosebire de cutumele militare din Muntenia, în Moldova se recrutau oameni pentru două părți – „slujitorii”, care activau la paza frontierelor și paza posturilor administrative, și „straja armată”.

În 1864 avea să ia naștere Legea organizării puterii armate. În luna decembrie a acelui an, prevederea legală avea 3 reguli stabilite cu claritate – Conscripția (anual, cu tineri cu vârsta peste 20 de ani), Voluntariat, Reangajare (admisă pentru 2-4 ani, doar în cazul cetățenilor care au urmat serviciul militar).

Legea din 1872 arăta că puterea armată era formată din mai multe divizii. Acestea erau: armata permanentă și cea teritorială, miliții, gărzile orășenești și gloatele.

În 1876 a fost adoptat Legea de recrutare. Tot atunci, serviciul militar devenise obligatoriu și personal, conform presamil.ro.

În 1882, Legea din 1876 avea să fie modificată, iar recrutarea oamenilor se efectua în funcție de regiunile de corpuri de armată pentru armata permanentă. De asemenea, pentru trupele nepermanente, să se facă recrutare pe districte. Tot atunci, s-a pus accent pe stimularea învățăturii, așa că soldații puteau face doar 2 ani de armată permanentă și 3 ani de armată teritorială, dacă absolveau 4 clase primare.

Când a devenit Serviciul Militar Obligatoriu în România?

Sărind peste un arc de timp de peste patru decenii, ajungem la data de 23 iunie 1924, când se începe reorganizarea armatei. Legea de atunci prevedea existența armatei active, a cadrelor permanente și rezerve și a milițiilor. Serviul Militar devenise obligatoriu, desfășurându-se pe o perioadă de 2-3 ani. Indiferent de naționalitate, erau recrutați bărbați de la vârsta de 21 de ani.

Câțiva ani mai târziu, la data de 4 iulie 1930, ajungea să fie promulgată Legea pentru recrutarea armatei, în cazul celor cu vârste cuprinse între 21 și 50 de ani.

La data de 21 iunie 1947, după ce s-a sfârșit cel de-al Doilea Război Mondial, avea să fie promulgată o altă lege – Legea 206 pentru organizarea armatei. Stagiul militar se întindea pe 18 luni. Legea 206 nu era valabilă pentru toate persoanele. Stagiul de 2 ani era menținut atât pentru jandarmi, cât și pentru grăniceri.

Anul următor, în 1948, intră în activitate Decretul 44 pentru modificarea Legii 206 din 21 iunie 1947, iar serviciul militar revine la 2 ani.

Serviciul militar ajunge la 3 ani, după emiterea Decretului 249 al Prezidiului Marii Adunări Naționale, în iunie 1953.

În 1955, serviciul militar ajungea să fie redus la 2 ani pentru anumite categorii, excepție cei recrutați la trupele aeriene, în aviație sau marină.

Istoria recentă arată că în anul 1972, indiferent de sexul cetățeanului, s-a impus serviciu militar în cazul tuturor persoanelor, prin Legea 14/1972 privind organizarea apărării naţionale a Republicii Socialiste România.

În anul 2005, avea să se adopte o altă lege prin care se menționa suspendarea serviciului militar obligatoriu în 2007.

2005: Legea privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat.

1 ianuarie 2007: Potrivit Legii nr. 395/2005, servicul militar obligatoriu se suspendă.

Ajungând în prezent, pe fondul ultimelor disensiuni politice, militare și sociale, au existat în spațiul public diverse mențiuni legate de reintroducerea serviciului militar obligatoriu. Au existat o serie de fake news-uri care au împânzit diverse platforme online și rețele de socializare. Astfel de informații au fost dezmințite, în spațiul public. De asemenea, în cazul anumitor știri false, instituțiile au luat măsuri și, ulterior, au informat cetățenii. De aceea, ori de câte ori există un subiect sensibil sau o situație care ar putea să genereze panică în rândul oamenilor, trebuie ca informațiile să fie urmărite din surse oficiale și reale!

Alte aspecte interesante legate de Armata României:

• Indiferent de gradul deținut, militarii trebuie să poarte uniformele militare în funcție de regulamentul impus de Armata Română;
• Ziua Armatei Române este sărbătorită, anual, la data de 25 octombrie;
• În prezent, există 3 categorii de arme: Forțele Aeriene, Forțele Terestre, Forțele Navale;
• Cele 3 categorii mai sus menționate se află sub comanda Statului Major al Apărării.

Explorează aceste noutăți:

Explorează aceste noutăți și fii la curent cu informațiile care contează pentru tine. Explorist.ro este aici să îți expună curiozități, idei și alte detalii relevante din diverse domenii. Urmărește-ne și pe canalul oficial de YouTube – Explorist.Romania.

→  Kit de supraviețuire în caz de cutremur: necesități pentru o perioadă de 3-5 zile

→ Explorist întreabă, ChatGPT răspunde: Cât de adâncă este Marea Neagră?